Celebrul profesor de la Universitatea Stanford, Francis Fukuyama, publică « Liberalism, vanturi contrare », o pledoarie pentru democratiile liberale. Hebdomadarul francez L’Express l-a intervievat in ultimul sau numar pe cel care a prezis – poate inainte de vreme – sfarsitul istoriei. O discutie exclusiva cu jurnalistul francez Thomas Mahler.
Apariția democrației liberale în termeni de idei
În vara anului 1989, cu câteva luni înainte de căderea Zidului Berlinului, Francis Fukuyama a publicat un articol intitulat „Sfârșitul istoriei?”. În calitate de consilier în administrația Reagan, academicianul a anunțat triumful mondial al liberalismului politic și economic. Articolul a fost urmat în 1992 de un text uimitor, « Sfârșitul istoriei și ultimul om » », unul dintre cele mai izbitoare eseuri ale celei de-a doua jumătăți a secolului 20.
În euforia colapsului blocului sovietic, Fukuyama nu prezice sfârșitul războaielor sau dispariția tragicului din istorie, ci apariția democrației liberale în termeni de idei. Potrivit lui, acest mod de guvernare, în ultimele două secole, și-a arătat atât de mult superioritatea față de ideologiile rivale (comunism, fascism, monarhie ereditară…) că ea poate deveni universalizată doar pe termen lung, „ca formă finală a oricărui guvern uman”.
Samuel Huntington i-a răspuns direct în 1993 cu teza sa nu mai puțin faimoasă despre „Socul civilizațiilor”, care prefigura ciocnirea dintre marile blocuri culturale și religioase. Dacă 11 septembrie 2001 părea să demonstreze că Huntington are dreptate, rezistența acerbă a ucrainenilor față de Rusia, dupa refuzul Taiwanului de a se supune Chinei continentale ne incita mai degraba sa-l creditam pe Fukuyama.
Acum profesor de științe politice la prestigioasa universitate Stanford (California), Fukuyama rămâne unul dintre cei mai influenți intelectuali din lume.
Mult timp apropiat de neoconservatorii americani, filosoful s-a distanțat de ei în timpul celui de-al doilea război din Irak, adoptând poziții mai centriste. Aclamata de criticii anglo-saxoni, noua sa carte, Liberalism, Winds Opposites (Éditions Saint-Simon) este o pledoarie vibrantă pentru liberalismul clasic, bazat pe toleranță și moderație, singurul capabil să gestioneze pașnic societăți din ce în ce mai diverse. Fukuyama analizează amenințările din democrațiile noastre, de la ambele extreme politice. El critică populismul de dreapta sau excesele neoliberalismului, cum ar fi deriva identității unei stângi „trezite”. Eseul oferă, de asemenea, o analiză strălucită a neîncrederii actuale față de știință și raționalitate, care, potrivit autorului său, datorează mult celor doi gânditori francezi pe care i-a întâlnit în tinerețe, Michel Foucault și Jacques Derrida.
Nici Rusia, nici China nu oferă o alternativă ideologică coerentă liberalismului
În ultimele luni, oracolul Fukuyama a oferit, de asemenea, predicții despre războiul din Ucraina. În martie 2022, el a anunțat că Rusia se îndreaptă spre o înfrângere militară care ar avea implicații imense pentru dezvoltarea democratică din lume. Criticii tezei sale s-au opus adesea renașterii Rusiei și ascensiunii Chinei ca puteri autoritare care sfidează deschis ordinea liberală. Dar pentru cercetător, aceste două așa-numite regimuri „puternice” arată toate slăbiciunile unei puteri concentrate în mâinile liderilor care ascultă doar de ei înșiși, Vladimir Putin și Xi Jinping.
Considerând orice negociere iluzorie cu Putin, el se asigură că nici Rusia, nici China nu oferă o alternativă ideologică coerentă liberalismului. Academicianul susține, de asemenea, reforma pensiilor lui Emmanuel Macron și explică de ce atât wokismul, cât și trumpismul si-au început declinul.
In interviul acordat cotidianului L’Express, universitarul apreciaza ca am supraestimat slabiciunile democratiilor liberale.
« Nimeni nu se aștepta ca NATO să fie atât de unită și să sprijine atât de puternic Ucraina. Puțini au crezut că Ucraina însăși își va apăra cu atâta ardoare libertatea și suveranitatea.
Competiția dintre democrațiile liberale și regimurile autoritare trebuie judecată pe termen lung. În ultimii ani, Rusia și China au subliniat moartea liberalismului, declinul Occidentului și au spus că tipul lor autoritar de guvernare este mult mai eficient. Dar, în același timp, aceste două țări au comis greșeli inimaginabile în democrație. Rusia a invadat Ucraina la decizia unei singure persoane, Vladimir Putin, care a fost foarte izolat în timpul pandemiei COVID-19 și a refuzat orice sfat sau feedback contrar propriilor sale idei. Putin a făcut cea mai mare greșeală strategică a generației sale. » observa Fukuyama.
China, pe de altă parte, a implementat politica „zero COVID”, din nou o decizie a unei singure persoane, Xi Jinping, care și-a legat prestigiul de controlul Chinei asupra epidemiei. Acest lucru a condus la serioase probleme economice.
« Aceste sisteme autoritare au arătat, astfel, amploarea deficiențelor din sistemul lor de luare a deciziilor, datorită concentrării crescânde a puterii în mâinile unui singur lider în vârf, precum și absența oricărei dezbateri publice. »
