Duminică, OPEC+ a anunţat o reducere a producţiei de 1,16 milioane de barili pe zi, într-o mişcare la care pieţele petroliere nu se aşteptau.
”Este o taxă pentru fiecare economie importatoare de petrol. Nu SUA ar simţi cea mai mare durere din cauza preţului petrolului de 100 de dolari, ci ţările care nu au resurse interne de petrol: Japonia, India, Germania, Franţa… pentru a numi câteva dintre marile exemple”, a spus Pavel Molchanov, directorul general al băncii private de investiţii Raymond James.”
Reducerile voluntare ale producţiei de către ţările din cartelul petrolului vor începe în luna mai şi vor dura până la sfârşitul anului 2023.
Atât Arabia Saudită, cât şi Rusia vor reduce producţia de petrol cu 500.000 de barili pe zi, până la sfârşitul acestui an, în timp ce alţi membri OPEC precum Kuweit, Oman, Irak, Algeria şi Kazahstan vor reduce de asemenea producţia.
Contractele futures pentru ţiţeiul Brent s-au tranzacţionat joi la circa 85,41 dolari pe baril, în timp ce contractele futures West Texas Intermediate din SUA au fost de 81,11 dolari pe baril.
Ţări foarte dependente de importurile de petrol
”Regiunile cele mai afectate de reducerea aprovizionării cu petrol şi creşterea aferentă a preţului ţiţeiului sunt cele cu un grad ridicat de dependenţă de importuri şi o pondere mare de combustibili fosili în sistemele lor de energie primară”, a declarat directorul Eurasia Group, Henning Gloystein.
Aceasta înseamnă că cele mai expuse sunt industriile de pe piaţa emergentă dependente de import, în special din Asia de Sud şi de Sud-Est, precum şi industriile grele dependente de importuri din Japonia şi Coreea de Sud, a adăugat acesta.
India
India este al treilea mare consumator de petrol din lume şi a cumpărat petrol rusesc cu o reducere mare de când au fost impuse sancţiuni Rusiei ca răspuns la invazia sa din Ucraina.
Potrivit datelor guvernamentale, importurile de ţiţei din India au crescut cu 8,5% în februarie, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
”Deşi beneficiază în continuare de pe urma reducerii preţului gazului rusesc, deja sunt afectaţi de preţurile ridicate ale cărbunelui şi gazului. Dacă preţul petrolul va creşte şi mai mult, chiar şi preţul redus al ţiţeiului rusesc va începe să afecteze creşterea Indiei”, a spus Gloystein.
Japonia
Petrolul este cea mai importantă sursă de energie din Japonia şi reprezintă aproximativ 40% din aprovizionarea sa totală cu energie.
”Neavând producţie internă notabilă, Japonia este puternic dependentă de importurile de ţiţei, între 80% şi 90% provenind din regiunea Orientului Mijlociu”, a spus Agenţia Internaţională pentru Energie.
Coreea de Sud
La fel şi pentru Coreea de Sud, petrolul reprezintă cea mai mare parte a nevoilor sale de energie, potrivit companiei independente de cercetare Enerdata.
”Coreea de Sud şi Italia depind în proporţie de peste 75% de petrolul importat”, a subliniat Molchanov.
Europa şi China sunt, de asemenea, ”foarte expuse”, potrivit lui Gloystein.
Cu toate acestea, el a adăugat că expunerea Chinei a fost puţin mai mică din cauza producţiei interne de petrol, în timp ce Europa în ansamblu se bazează în principal pe energie nucleară, cărbune şi gaze naturale, mai degrabă decât pe combustibili fosili, în mixul lor de energie primară.
Impact asupra economiilor emergente
Unele pieţe emergente care ”nu au capacitatea valutară pentru a susţine aceste importuri de combustibil” vor fi afectate negativ de preţul de 100 de dolari, a spus Molchanov.
El a numit Argentina, Turcia, Africa de Sud şi Pakistan drept economii care ar putea fi afectate.
Sri Lanka, care nu produce petrol pe plan intern şi este dependentă 100% de importuri, este, de asemenea, foarte susceptibilă la o lovitură mai gravă, a spus el.
”Ţările cu cele mai slabe valute şi care sunt importatoare vor suferi cel mai mult, deoarece preţul petrolului este în dolari americani”, a spus fondatorul Energy Aspects, Amrita Sen, care a adăugat că costul importurilor va creşte şi mai mult dacă dolarul american se va aprecia.
Preţurile de 100 de dolari pe baril nu vor fi permanente
Cu toate acestea, în timp ce preţul de 100 de dolari pe baril ar putea fi la orizont, s-ar ăutea ca acesta să nu rămână pentru mult timp la acest nivel, a spus Molchanov, adăugând că nu va fi ”platoul permanent”.
”Pe termen lung, preţurile ar putea fi mai mult în concordanţă cu situaţia în care ne aflăm astăzi” – în regiunea de aproximativ 80-90 de dolari, a spus el.
El consideră că odată ce preţul ţiţeiului va atinge 100 de dolari pe baril şi va rămâne acolo o perioadă scurtă, asta îi va stimula pe producători să crească din nou producţia.